(…) Dani se trezi în toiul nopții. Ceva ii tulburase somnul, dar avea să afle lucrul acesta câteva minute mai târziu. Între timp întinse mâna pe noptiera din dreapta patului, unde zăcea liniștit telefonul său. Îl întoarce intro parte și apasă pe buton, lumina puternică aproape că-l orbește.

Ora 3:52.

În pat lângă el, partenera lui dormea dusă, pare că era în altă lume. Se întoarce și el pe partea cealaltă și încearcă să își recapete somnul, asta-i cere trupul. Însă mintea lui e de altă părere.

Gândurile încep să se accelereze precum particulele în acceleratorul de la Geneva. Își amintise de poziție. Într-un gest automat întinse din nou mâna după telefon și în următoarele secunde încerca să deslușească graficul.

Așa cum anticipase, prețul o luase la goană. Din păcate pentru el, o luase taman în direcția opusă. Încerca să se liniștească și să-și spună că e doar un moment, dar sigur prețul se va întoarce în direcția bună. N-avea cum să mai crească atât. Nu era logic. Dar în fond ce mai era logic și de înțeles în lumea criptomonedelor?

După câteva minute în care se întorsese de pe o parte pe alta încercând să adoarmă însă fără nici un rezultat, pare-se că somnul i-a fugit de tot. Resemnat se ridică din pat îndreptându-se spre laptop, precum un somnambul în mijlocul nopții către frigiderul plin cu înghețată italiană.

Se așeză în fața laptopului și aștepta să vadă deznodământul, în timp ce platforma părea că se încarcă mai greu ca niciodată.

Anticipase pierderea, dar spera întro minune, ceva care să schimbe complet cursul graficului și să-i aducă mult așteptatul profit. Cu o seară înainte marcase deja o pierdere întro poziție deschisă de câteva zile. Acum mărise miza, precum un dependent care își mărește doza, și își spunea sieși “n-are cum, trebuie să se întoarcă înapoi, sunt sigur de asta“.

Gândul îi fu oprit în următoarea secundă, iar capul ii căzu, rămânând sprijinit în palme. Ce vedea în fața ochilor nu-i veni să creadă. Blestema clipa în care a întins mâna pe noptieră după telefon. Nu putu să-și vadă liniștit de somn? Acum era clar ca pentru următoarea oră cel puțin, somnul plecă cu totul.

Încercă să se adune și să facă niște calcule. Erau de prisos însă. Platforma îi arata foarte clar pe grafic.

-840 euro.

Partea bună era ca încă mai putea recupera.

Închise poziția așa. Își asumase pierderea.

Ce să-i faci? Mai sunt și nopți din astea, își spuse el.

Acum căzu din nou pe gânduri. “Ce sa fac? Deschid incă o poziție în sens invers, dacă tot se duce, măcar să-mi aducă și ceva profit”.

Mai stătu 5 minute cu ochii ațintiți în grafic și se hotărî. “NU. Nu mai deschid nici o poziție, condus de emoție”.

Închise laptopul și fugi înapoi în pat.

Partenera sa dormea dusă în continuare, habar nu avusese că el trăise o adevărată dramă în tot acest timp. Se uită la ceas, 4:40. “Măcar mai am 2 ore jumate de somn” își spuse în timp ce punea telefonul la încărcat, înapoi pe noptieră.

Două ore și jumătate mai târziu auzi ca prin vis cum sună ceasul. Buimăcit încă de somn, caută telefonul pe noptiera din dreapta patului să amâne alarma, măcar cu câteva minute. Cu un ochi închis și unul deschis și cu fața încă adormită, parcă într-un automatism deschise aplicația să verifice prețurile.

Nu mai deschisese nici o tranzacție în noaptea respectivă, dar îl omora curiozitatea. Oare făcuse bine? Sau trebuia totuși să deschidă o tranzacție în sens invers?
Poate ca mai bine nu se trezea deloc în noaptea respectivă? Acestea erau câteva din multitudinea de întrebări care ii vâjâiau în minte încă de la primele minute ale dimineții.

Văzând graficul, avea sentimente ambigue. Prețul se dusese în jos. Pe deoparte era mulțumit că nu luase decizia de impuls să deschidă încă o tranzacție. Ar fi pierdut din nou. Pe de altă parte oare nu tot decizie de impuls a fost când a închis tranzacția anterioară? “Ce bou am fost, nu puteam să dorm liniștit și să nu știu nimic? -840 euro. Dacă nu mă trezeam, acum ar fi fost -670. La naiba!“.

Închise telefonul și se îndreptă spre baie. Nu apucă însă să ajungă la destinație. O forță superioară lui îl duse direct în fața laptopului. În 2 secunde totul era pornit iar pe monitorul de lângă erau încărcate graficele, ce așteptau nerăbdătoare să fie analizate. De la un minut la altul apăreau noi cifre, noi direcții. O nouă zi stătea sa înceapă.

-Da iubita, vin acuma“, rostise el, ne fiind sigur defapt ce-l întrebase partenera lui, intuind că îl chema sa ia micul dejun împreună.

Mary pregătise micul dejun, un smoothie delicios de fructe proaspete peste care adaugă semințe, cereale și miere. Era ritualul lor în care își începeau mare parte din zile. Îl așteptă în bucătărie, timp în care făcuse și cafeaua că să mai tragă de timp până vine Dani, nu vroia să înceapă singură. Atunci când erau amândoi acasă dimineața, întotdeauna luau micul dejun împreună.

Văzându-l abătut se gândi cum să pună problema astfel încât să nu îl supere, însă o măcina curiozitatea. Oare greșise ea cu ceva? Simțea că ceva e altfel în dimineața aceasta, dar nu avea nici cea mai mică idee despre ce-ar putea fi vorba.

– Cum ai dormit?
– Bine.
– S-a întâmplat ceva? Pari cam abătut.
– Ah nu, încă nu m-am trezit bine. Am nevoie de o cafea.

Continuară să mănânce în liniște fiecare pierdut în gândurile lui.

Mintea lui Dani era blocată la pierderea din noaptea precedentă. Criptomonedele fluctuaseră anapoda. Dacă punea totuși poziția invers, dacă nu se trezea să o închidă, dacă punea mai puțini bani. Gândurile se învârteau cu repeziciune și făceau nenumărate scenarii în care încerca să își diminueze mental, pierderea suferită.

Pe de cealaltă parte Mary devenise brusc îngândurată. “Oare ce s-a întâmplat? De ce nu îmi spune? S-a trezit și a fugit direct la laptop, naiba să-l ia. Are pe altcineva?”

– Cum mai e Bitcoinul? Întrebă Mary, încercând să deschidă discuția cumva.
– Eh e ok, tot pe acolo, oscilează sus-jos.
– Ce ai citit despre asta? Ce zic oamenii? Mai crește?
– Nu știu… Eu mă aștept să scadă un pic. Vedem zilele următoare.

Discuția părea că nu duce nicăieri. Mary îl vedea în continuare abătut și fără nici un chef de a se destăinui. Avea o presimțire că s-a întâmplat ceva dar nu vroia să-l preseze în nici un fel. Știa că la momentul potrivit, Dani îi va spune.

Așa s-a întâmplat de fiecare dată, iar ea nu-l judeca în nici un fel. În fond nici nu avea de ce. Văzuse doar, de-a lungul timpului, că face bine ceea ce face și e pe drumul cel bun. Rezultatele vorbeau de la sine.

Tot ce-și dorea ea era să-l vadă liniștit. Avea perioade când parcă intra în sevraj, precum un dependent care are nevoie de încă o doză, pupilele i se dilatau, vocea i se accentua și vorbea despre criptomonede și tranzacții cu debitul lui Ilie Dobre. Ajunsese să-i țină adevărate seminarii private despre investiții, strategii de trading și educație financiară. Uneori îl asculta cu mare drag și își lua o mulțime de informații utile, alte ori însă era de-a dreptul prea mult.

“Asta e riscul când stai în casă cu un om pasionat de domeniul lui, riști să-ți vorbească toată ziua numai despre asta“ își spuse ea.

– Dacă pot să te ajut cu ceva, eu sunt aici. Îi spuse încercând să-l aducă din nou în prezent. Îl vedea cum se uită în gol în timp ce plimba cerealele prin smoothie, asemeni unui copil de 4 ani care vede o jucărie în orice ține în mână. (…)