Pe tine cine te limitează?

Pe tine cine te limitează?
Cine îţi taie aripile şi îţi spune că nu poţi?

Cine încearcă să te aducă din nou cu “picioarele pe pământ”?

Mă uit în jurul meu şi văd că toţi aceşti oameni îşi trăiesc în realitate viaţa lor atât de limitat… trăiesc permanent doar cu frica să nu piardă ceea ce au. De asumarea riscurilor ce să mai vorbim, nici nu încape îndiscuţie aşa ceva. Dar în acelaşi timp, ei ştiu foarte bine, chiar mai bine decât tine, cum să îţi trăieşti tu propria-ți viaţă şi chiar încearcă să te convingă că asta e singura cale, tocmai acea cale pe care tu nu o vezi. Sunt precum suflătorul care stă în scoică pe scena de teatru, ghidându-te după propria lor percepţie cum să nu te abaţi de la “cursul firesc al vieţii”.

Uitându-mă la ei şi analizând uşor din poziţia de observator fără să îi judec în vre-un fel, îmi dau seama că acesta este nivelul lor de percepţie a lucrurilor care îi înconjoară.

Nu poţi avea pretenţia ca un copil de clasa a 4-a să gandească ca și un om cu facultate, la fel cum nu poţi avea pretenţia ca şi ceilaţi din jurul tău să aibe aceeleasi percepţii şi aşteptări de la viaţă precum o ai tu.

Şi atunci ce e de făcut când astfel de oameni te limitează şi îşi spun ne întrebat părerile proiectând percepţia lor despre viaţă?
– Te îndepărtezi. Ar spune unii… dar dacă nu-i aşa? Dacă sunt apropiaţi sau chiar din familie? Avem în jurul nostru oameni care nu sunt la acelaşi nivel cu noi însă nu-i putem da la o parte. În fond devenim mai buni pentru a-i ajuta şi pe ceilalţi să devină mai buni la rândul lor. Cum îi mai putem ajuta prin exemplul propriu dacă îi îndepărtăm din viaţa noastră?

Mie astfel de oameni îmi alimentează focul interior. Mă fac să fiu şi mai dornic de a-mi depăşi condiţia şi de a avea rezultate mai repede tocmai pentru ai putea ajuta pe deoparte şi pentru a nu ajunge să trăiesc o viaţă în limitări la fel precum o fac ei pe de altă parte.

Când creşti cu un tată alcoolic, ai doar două posibilităţi: să devii ca el, sau să nu devii niciodată ca el. Eu am ales cea de-a doua variantă.
Am ales să mă dezvolt mereu, să lucrez la visurile mele, să mă perfectionez, să ies din zona de confort cât pot de mult, să îmi depăşesc condiţia.

Succesul peste noapte vine după 10 ani de muncă asiduă.
Ce vor spune acei oameni care au trăit în limitare şi care la un moment s-au îndepărtat din viața mea?
“Fută-l dracu şi pe asta, ce noroc o avut!”